Rad pentru a putea sa-i bucur pe cei din jurul meu ... trebuie sa-mi continui viata cu zambetul pe buze,
ca nimeni sa nu poata sa-si dea seama, de durerea adanca ce o am inauntru...simt cum visele mele se pierd,
nu prind contur,simt cum ma prabusesc,simt ca nu pot scapa si doare ,ma doare tot ce iubesc si traiesc acum ,
iar sufletul meu se pierde in tacerea noptii ce se-asterne peste intreaga mea viata ...
durerea ce-o simt acum ma sufoca si-mi ineaca lacrimile intr-un strigat surd pe care doar eu il aud...
O lacrima se scurge lin pe obrazul meu ,una,doua,parca ploua ...ploaie de lacrimi ce se sparg in suflet ,
lacrimi calde
ce se-'mprastie in mii de particule ce-mi inunda fiinta ...am strans in mine un ocean de tristete si fiecare strop de bucurie ,de iubire ,ma sperie ...
cand prind iubirea in palme ....nu stiu ce sa fac cu ea ...o simt cum imi aluneca printre degete ,o pierd ...
de cand ne nastem pana murim invatam si tot invatam,sa mergem ,sa vorbim ,sa cantam ,sa strigam ....invatam
o mie si unul de lucruri dar ....ne poate oare cineva invata sa iubim?....
Ma-ntreb...unde este viata mea cea adevarata?....ma intreb ,cand sunt eu mai adevarata?...cand zambesc fortat, cand fac eforturi sa fiu sociabila,
cand imi ascund durerile, cand discut banalitati cu persoane cu care nu am nimic in comun?
sau cand aleg sa imi dezgolesc sufletul intr-o fraza, intr-o poezie...
Mi-e teama sa nu ma pierd in mine,nu m-as mai regasi niciodata...dar am sa-mi ascund toata teama si durerea
sub pleoape,am sa imbratisez noaptea si poate intr-o zi ochii mei vor straluci ....
M-asez pe un colt de viata si-astept sa vina un vant care sa-mi spulbere neincrederea,sa ma ajute sa imi continui drumul ,cu pasi mici ,dar siguri ....
Imi las sufetul la margine de noapte ,imi las gandurile tremurande de lacrimi ,las totul ,sunt ultimile randuri ce le scriu ,poate intr-o alta zi sau alta noapte voi scrie din nou .....sau poate niciodata....
ca nimeni sa nu poata sa-si dea seama, de durerea adanca ce o am inauntru...simt cum visele mele se pierd,
nu prind contur,simt cum ma prabusesc,simt ca nu pot scapa si doare ,ma doare tot ce iubesc si traiesc acum ,
iar sufletul meu se pierde in tacerea noptii ce se-asterne peste intreaga mea viata ...
durerea ce-o simt acum ma sufoca si-mi ineaca lacrimile intr-un strigat surd pe care doar eu il aud...
O lacrima se scurge lin pe obrazul meu ,una,doua,parca ploua ...ploaie de lacrimi ce se sparg in suflet ,
lacrimi calde
ce se-'mprastie in mii de particule ce-mi inunda fiinta ...am strans in mine un ocean de tristete si fiecare strop de bucurie ,de iubire ,ma sperie ...
cand prind iubirea in palme ....nu stiu ce sa fac cu ea ...o simt cum imi aluneca printre degete ,o pierd ...
de cand ne nastem pana murim invatam si tot invatam,sa mergem ,sa vorbim ,sa cantam ,sa strigam ....invatam
o mie si unul de lucruri dar ....ne poate oare cineva invata sa iubim?....
Ma-ntreb...unde este viata mea cea adevarata?....ma intreb ,cand sunt eu mai adevarata?...cand zambesc fortat, cand fac eforturi sa fiu sociabila,
cand imi ascund durerile, cand discut banalitati cu persoane cu care nu am nimic in comun?
sau cand aleg sa imi dezgolesc sufletul intr-o fraza, intr-o poezie...
Mi-e teama sa nu ma pierd in mine,nu m-as mai regasi niciodata...dar am sa-mi ascund toata teama si durerea
sub pleoape,am sa imbratisez noaptea si poate intr-o zi ochii mei vor straluci ....
M-asez pe un colt de viata si-astept sa vina un vant care sa-mi spulbere neincrederea,sa ma ajute sa imi continui drumul ,cu pasi mici ,dar siguri ....
Imi las sufetul la margine de noapte ,imi las gandurile tremurande de lacrimi ,las totul ,sunt ultimile randuri ce le scriu ,poate intr-o alta zi sau alta noapte voi scrie din nou .....sau poate niciodata....
